Astronomiiau calculat că universul s-a format cu 13,73 miliarde de ani în urmă (plus/minus 120 milioane de ani), in urma unei exploziide proporţii numită Big Bang. Astronomii caută să descopere structura, comportamentul şi evoluţiamateriei şi energieiexistente. Universul este infinitîn spaţiu(acesta afirmatie a dvs. nu a fost demonstrata e doar o presupunere) şi se presupune că are un final în timp.

Cel mai îndepărtat punct din universulvizibil.
Date probabile
Diametruvizibil	96 (+/- 4) ·109Ani-lumină 96 (+/- 4) mrd.ani-lumină
Vârstă	13,77·109 ani 13,77 mrd.ani
Masă	8,5·1052–1053 kg
Număr de galaxii	100 mrd.
Număr de particule	4·1078–6·1079
Număr de fotoni*	1088
Temperaturăactuală	2,725 K −270,425°C
Densitatemedie	10−27–5·10−27kg/m3
Densitatecritică	9,7·10−26 kg/m3
Constanta Hubble	ca. 71 (+/− 6) km/s·Mpc

Astronomii cred că în prima fracţiune de secundă de după explozie, universul s-a extins în proporţii de milioane de ori mai mari decât starea iniţială, iar în următoarea fracţiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se şi lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existenţă, se presupune că atunci s-au format protonii, iar in următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nucleiide deuteriuşi care este prezent in universul de acum. Tot in aceste 1.000 de secunde s-au format si unii nuclei de litiu, beriliusi heliu.

Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii şi nucleii mai grei s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electroniiformând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleii, circulaţia radiaţiilor prin spaţiu era dificilă, radiaţiile în forma fotonilornu puteau traversa spaţiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost uşurată. Radiaţiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiaţiileau fost eliberate,totul s-a răcit pana la -270 °C, numindu-se radiaţia cosmica de fond. Aceste radiaţii au fost detectate prima dată de către radiotelescoapeşi apoi de către sonda spaţială COBE.

Între anul 2 milioane şi anul 4 milioane după Big Bang s-au format quasarii, galaxii extrem de energetice. O populaţie de steles-a format din gazul şi praful interstelar, apoi s-au contractat în a forma galaxiile. Această primă populaţie se numeşte Populaţia I şi a fost formată aproape în întregime din hidrogen şi heliu. Stelele formate au evoluat creând la rândul lor alte elemente mai grele care au dus la fuziuni nucleareexplodând şi formând supernovele.

Mai târziu s-a format Populaţia II, din care face parte şi soarelenostru, şi conţine elemente grele formate în istorie. Soarele nostru s-a format acum 5 miliarde de ani şi se află la jumătatea vieţii sale. Se presupune că viaţa soarelui nostru este de aproximativ 11 miliarde de ani.

Acum 4,6 miliarde de ani s-a format sistemul solar. Cea mai veche fosilăa unui organismviu datează de acum peste 3,5 miliarde de ani.